Venita dinspre Rae si servita de mine cu placere.

Normal, anotimpul meu preferat fiind iarna, iubesc zapada.

De mica mi-a placut sa ma joc in zapada.

Pe vremuri (vai! ce batrana ma simt) in zona in care m-am nascut, zapada incepea sa cada in noiembrie si erau numai noiane si noiane inalte.

———————————————————————————————————————————————————————————————————–

Tin minte ca intr-un singur an nu ninsese pana la Mos Niculae. Eram prin clasa I sau a II-a si plecasem in vizita la cineva. Cum am intarziat mai mult pe acolo, ce s-a gandit mama? S-a strecurat si ne-a adus cadourile si ni le-a pus sub geamul femeii la care eram. Cred ca a fost printre putinii ani in care de Mos Niculae sau Craciun mama si-a permis sa ne ia un cadou mai generos. Erau doua perechi de ghete la fel (ce ne pasa mie si fratelui meu la varsta aia de ghete de fete si ghete de baieti), pline, pline cu dulciuri… ninse… Ca pana mama a venit din nou in casa, ne-a mai amagit putin, se pornise o ninsoare de pomina.

—————————————————————————————————————————————————————————————————————————

Pana sa se nasca surioara mea acum 4 ani, noi ne petreceam toate vacantele la bunici.

Si cum ziceam, pe vremea aia, ningea zdravan. Bunicul facea de la poarta la casa si de la casa la acareturi poteci, si ramaneau pe margini ziduri inalte pe margine, pe care noi le foloseam pe post de castele, batandu-ne cu zapada. Cum eram mici, si nu aveam voie pe strada, ne dadeam cu sania in curte. Dar era perfect. Curtea era mare, si poarta era in deal, iar casa mai in vale… ce mai, partie la noi acasa.

—————————————————————————————————————————————————————————————————-

In clasa a sasea, m-am simtit ca americanii. Ninsese atat de mult, incat s-au inchis scolile 3 saptamani la noi. Pentru ca practic nu se puteau face nici poteci printr-atata zapada.

——————————————————————————————————————————————————————————————————

Prima data cand am fost pe o partie adevarata, a fost in liceu. Iarasi, ninsese zdravan si am mers cu colegii. Si la noi in oras erau niste partii lungi si excelente de sanius, pe dealuri. Cat m-am mai dat cu sania atunci… parca nu eram eu. )

————————————————————————————————————————————————————————————————-

Insa din ultimii doi ani de liceu, acolo a nins foarte putin si se fleoscaia imediat. Tare mi-e ca o data si o data o sa trebuiasca sa o iau si pe sora mea la Brasov ca sa vada zapada adevarata.

——————————————————————————————————————————————————————————————————-

Iarna trecuta am prins prima ninsoare zdravana din tara la Bran. Am fost pentru un week-end, nu ne-am prea jucat prin zapada, am fost in ultima zi la Castelul Bran… dar tot am calcat in zapada.

Joaca a fost de Revelion, cand pe 30 decembrie am fost la sanie (noi oameni mari, trecuti de 20 de ani in buletin unii cu mult), printre copii. Apoi am urcat pe Postavarul si ne-am adancit in zapada aia super multa si inalta… o splendoare. Noroc ca aveam colanti grosi pe dedesubt, ca blugii erau bocna.

—————————————————————————————————————————————————————————————————–

Anul asta am avut deja intalnirea cu zapada, dar am descris-o aici.

“- Vrei sa-ti ghicesc, frumoasa?

Ana incepu sa mearga mai repede inainte neluand in seama cuvintele acestea.

- Vrei sa-ti ghicesc, frumoasa?

Aproape ca regreta ca o luase prin spatele blocului.

- Ai visat aseara un barbat oaches care parca te-a vrajit…

S-a oprit in loc. De unde stia maturatoarea de pe strada ce visase ea aseara?

- .. si oricat de gresit era, tu in vis l-ai urmat?

Da, asta visase. Avusese acelasi vis care i se tot repetase mereu de-alungul vietii. Indiferent ca avea sau nu iubit in realitate, visa ca avea si il insela plecand alaturi de un barbat oaches care parca o farmeca. In vis uita de toate, de iubit, de familie, si il urma. Pentru ca barbatul din vis era tot ce isi dorea.

- Da-mi palma sa-ti ghicesc.

Ana intinsa palma stanga.

- Daca exista jumatati si suflete pereche, barbatul ala este pentru tine si tu pentru el. E posibil sa va intalniti in viata asta sau in alta. Si vei fugi cu el in lume uitand de familie, prieteni, iubit, de tot. Vei fi fericita si vei putea fi fericita toata viata si nu iti va trebui nimic mai mult decat el. Dar vezi alunita asta din palma ta de langa linia vietii? Inseamna ca vei muri. Intr-un accident sau oricum altcumva, dar alaturi de el vei muri mai devreme decat trebuie. Vei trai o luna, un an, zece, cincizeci fericita alaturi de el, dar iti va aduce moartea. Nu de mana lui. Ci el doar te va duce pe drumul vietii acolo. Si il vei visa toata viata, si nici in vis nu vei putea sa fugi de vraja din ochii lui. Vei tanji dupa barbatul din vis pana il vei reintalni.

Si femeia ii lasa mana si pleca de acolo.

Ana ramase putin mirata si apoi porni din nou spre casa.

Cum de stia femeia aceea atatea? Avusese mare dreptate. Visa asta. Si lucrurile pe care le spusese acea femeie le simtea dupa fiecare vis… vraja si neputinta de a i se opune, in ciuda sentimentelui ca i se va intampla ceva rau.

Dar femeia nu stia ceva. Da, visase asta de atatea ori… dar ultima data cand se intamplase, visase ca se uitase in ochii barbatului acela la un moment dat, si nu mai simtise vraja. Statea langa el ca in alte dati, dar in loc sa-l iubeasca, il compata cu iubitul ei. Era perfect, dar nu era ca el… nu avea nevoie de tot ceea ce avea nevoie, nu avea nevoie de tot ceea ce isi dorise. Avea nevoie de altceva. Vraja din ochii acelui barbat nu ii mai acoperea constiinta. In vis, vrusese sa plece de langa el, sa se intoarca.

Nu, in viata asta nu o sa fuga cu barbatul cu ochii de vraja… “

Barbatii din viata mea sunt trei, si chiar daca au roluri diferite, in multe privinte sunt la fel.

Barbatii din viata mea…

• … vorbesc mai mult decat mine, desi eu vorbesc incredibil de mult. Pentru ca ei sunt singurii care ma fac sa tac. Si pe deasupra sunt si cicalitori. Daca o sa ma marit vreodata si o sa am vreo soacra, oricat de rea ar fi ea, tot o sa fie lapte si miere pe langa ei.

• … au talentul de a ma pune in situatii penibile. Nu stiu alaturi de care o sa-mi iau prima data bataie. Ok, comenteaza pe strada nu stiu ce la persoanele care trec; nimic rau pana aici. Dar i-as ruga sa nu zica nu stiu ce comentariu la adresa cetateanului dubios si uneori mai inchis la culoare de la 2 metri din fata noastra. Pentru ca sunt sanse mari sa auda si nu stii ce face. Nici cand se ia de tine prietenul aleia din fata careia ii ies suncile din blugii prea stramti. Nici, draga prieten si coleg, cand negrii de la FILS o sa-ti zica vreo doua ca imi susotesti cand trec pe langa ei nu stiu ce mit despre negri si masuri (pentru ca poate dupa 3-4 ani in Romania stiu si romana).

• … stiu mai bine decat mine cum se face orice. Si chiar daca nu fac efectiv anumite lucruri, daca le-ar face, le-ar face mult mai bine decat mine; pentru ca ei stiu tot. Si imi dau lectii si sfaturi, chiar daca eu caut doar consolare cand am probleme.

• … cer mai multe de la mine decat pot fizic sa fac. Cateodata ii cert pentru asta. Dar intr-un final, uneori ma ajuta sa imi depasesc limitele.

• … sunt plini de misto-uri. Uneori ma supara, mai ales cand sunt pe seama mea… dar stiu ca nu o fac nici cu rautate, nici cu rea-intentie.

• … m-ar ajuta cu orice daca i-as suna la 3 noaptea cu o problema.

• … de multe ori au nevoie de mine mai mult ca mama, decat ca rolul meu oficial.

• … imi inchid telefonul cand ii sun si apoi ma suna ei imediat. Lucru care ma enerveaza foarte tare. Ca pierd vremea aiurea cu joaca asta de-a “Nu-si consuma nicio fata minutele pe mine.”

• … au in momentele de infantilitate o varsta mentala cumulata de 10 ani. Si e greu sa stabilesc care dintre ei are 4 ani.

• … sunt mult mai aventuriei decat mine si adeseori ma tarasc fara voie in aventurile lor. In mod bizar insa, nu regret niciodata.

• … sunt insistenti si nu se lasa pana ce nu obtin ceea ce vor. Bine, au dat de mine, si  uneori chiar nu le merge cu mine.

• … aparent sunt niste duri, dar in spatele lor stau cele mai blande suflete.

• … habar nu au cum ce sa faca in momentele in care plang, asa ca se sperie si vor sa dea bir cu fugitii. Cu toate astea, uneori chiar vor sa ma consoleze, dar o fac in cele mai neinspirate moduri. Si insista mereu sa ma duc sa ma spal pe fata sau sa beau un pahar cu apa, de parca asta imi rezolva problemele si greutatile.

• … de unul dintre ei nu stiu sigur, dar in general sunt din aia care se uita in baie cel putin o ora. Ehem… parca eu eram fata.

• … spun mereu ca nu stiu sa danseze aia, ailalta, ca nu vin la dans. Dar dupa ce ii tarasti cu forta acolo, nu ii mai poti scoate.

• … se intalnesc foarte rar cu lama de ras.

• … , daca ar fi dupa ei, nu m-as machia in viata mea.

Si… ultima, dar cea mai importanta:

• … tin la mine chiar daca de cele mai multe ori nu o arata.

Acuma sa vad care citeste primul asta si ma suna sa comenteze.

De ce? Pentru ca e 10 decembrie.

Astazi initiem rubrica “Vai! Ce nesimtiti!”:

“pisica tradata de prietena lui”

“iubitul meu o iubeste mai mult pe sora lui”

Dar si rubrica, nu stiam asta. De pilda nu stiam ca exista “sani roscati”.

Si pentru ca esenta cautarilor sunt oamenii cu idei trasnite:

“cum sa aprind un chibrit de pantaloni”

“pamantul nu este cer”

Una dintre afirmatii m-a deranjat: “nimeni nu a iubit tradatorii”. Tin sa te contrazic, eu ii iubesc, si am scris despre asta aici.

Apoi, urmeaza cautarile care au legatura cu cititorii mei. Astfel cineva e curios de “obiective hubba-bubba” asa ca o asteptam pe domnisoara Pompilia la microfon.

Rubrica de sfaturi a lunii:

“cum sa-l tin langa mine” - Incearca Picatura… sau orice fel de Superglue. Nu din ala ieftin. Daca se smuceste mai tare, scapa. Si acelasi sfat si la cele care nu vor sa-l tina, ci doar sa-l mentina. Ca am observat ca multe cauta sfaturi si pentru asta. Dar la mentinut trebuie combinat si cu sfaturile de mai jos.

“cum sa tii pe jar un barbat” - Mda… la asta nu merge cu Superglue… Daca esti mai greluta poti sa stai in poala lui sa nu se poata ridica de pe jar. O sa ma mai gandesc si la altceva.

“reimprospatarea relatiei” - In general recomand Vanish, dar daca stai prost cu banii, merge si Biocarpet

“intensifica iubirea intr-o relatie” - Perwool, clar. Iar daca sunteti din astia mai “dark”, Perwool Black Magic e za best.

“la ce varsta trebuie sa te indragostesti” - 80 de ani. Clar.

“nu reusesc sa scap de negativism” – Respira adanc si repeta dupa mine: “O sa reusesc sa scap de negativism.”

Cativa oameni iar au gresit locul. “blog fete liceu proaste” in alta parte; eu am terminat de mult liceul. =))

Ghici ghicitoarea mea! “pun 1 scot 9… pun 9 scot 99 ce-i?”

Unele curve sunt genii: “studenta ofer sex 17 ani”

Daca sunteti in cautarea unui job: “caut compatimitor”

“gurita te iubesc” - Uhhh… nu poti sa treci din nou la “puiut”… cred ca totusi ala imi placea mai mult…

Louis Sepulveda

JURNALUL UNUI KILLER SENTIMENTAL

Personajul principal este un asasin platit (chiar foarte bine platit) de 42 de ani, aflat in Madrid pentru a ucide finantatorul unui ONG.

“Trebuia sa incep sa ma familiarizez cu acel chip, sa observ amanuntele relevante cu privire la punctele lui forte sau la slabiciunea sa. Chipul omenesc nu minte niciodata; e singura harta care inregistreaza toate teritoriile in care am locuit.”

Desi toata viata nu avusese decat aventuri, pentru ca meseria nu ii permitea stabilitate, se indragostise de o fata mai tanara decat el.

O cunoscuse in Paris, barbatul fiind fermecat de tanara de 24 de ani incarcata de carti ce se asezase la masa lui dintr-o cafenea arhiplina si incepuse sa citeasca subliniind citate.

” ‘Esti tanar’, m-a mintit ea cu toata tandretea ce emana din gesturile ei, fie ca fuma, fie ca-si aranja parul.”

Relatia lor avea deja 3 ani si ii spusese ca lucreaza pentru o firma de aeronautica, de aceea trebuia sa calatoreasca mult. Pentru prima oara in viata lui avea o casa a lui, prieteni, activitate sociala si totul datorita ei.

Incalcand toate regulile personale si ale meseriei, o cheama si pe ea la Madrid, pentru a-i arata librariile si muzeele, inainte de a se intoarce impreuna la Paris.

Insa ea, in loc sa se vina din America de Sud, unde fusese in vacanta, il anunta ca s-a indragostit acolo de altcineva, si ca se va intoarce la el abia peste doua saptamani.

“As vrea sa raman pentru totdeauna cu el, dar cu toate astea ma intorc la tine, pentru ca te iubesc si vreau sa stam de vorba.”

Gestul iubitei, nu il afecteaza prea tare, dar lipsa ei de loialitate il da peste cap, pentru ca in meseria lui invatase ca nimic nu e mai important decat loialitatea. Ea continua sa il sune sa vada daca se simte bine si sa isi ceara iertare, promitand ca se va intoarce cat de curand la el… dar momentan recenta indragosteala o facea sa mai ramana…

Bulversat, face greseala dupa greseala in misiunea sa. Ajuns in Istambul, filand victima, ajunge sa fie urmarit de agentii anti-drog americani, capturat si chiar torturat. Il salveaza chiar victima sa.

Se intoarce la Paris, iar seful sau il anunta ca datorita greselilor sale aceasta va fi ultima sa misiune, dar ca va primi suficienti bani cat sa se poata retrage. Hotarat sa incheie de tot capitolul asta din viata, se duce la apartamentul in care statea cu iubita sa isi ia lucrurile.

“Tot ce era acolo mi s-a parut indepartat si strain: TV, mobila, aparatul video, combina muzicala, lampile, patul matrimonial, discurile, multimea de carti, tablourile, barul, hainele din dulaputi, nimic din ce se afla in el nu-mi apartinea si nu avea de-a face cu mine. M-am hotarat sa bag cateva costume si camasi intr-o valiza ca sa pot pleca definitiv de-acolo.  In timp ce faceam asta, ochii ei ma priveau din toate partile, multiplicati in fotografiile pe care i le facusem in multe locuri si pe care le atarnasem cu mana mea pe pereti. Atunci a sunat telefonul de 3 ori, si a intrat pe robot. Era ea. Glasul mi s-a parut foarte indepartat si obosit. Vorbea despre dragoste, despre o greseala ingrozitoare, despre rusine si despre intoarcerea indata ce avea sa scape din incurcatura din care trebuia sa iasa singura. Rostea insistent cuvinte de iubire, imi amintea de zilele fericite petrecute impreuna, se blestema, iar eu m-am razbunat pe peretii aceia pana mi-a dat sangele, pentru a rezista ispitei de a ridica receptorul.”

Ajunge in America de Sud, urmarindu-si victima, care prin intermediul ONG-ului se ocupa de afaceri murdare si de comert cu droguri. Reuseste sa patrunda in casa lui, dar nu il gaseste singur, ci in pat cu o femeie. Ii omoara pe amandoi si isi pierde ca intotdeauna urma.

Femeia aceea era iubita sa.

Credeam ca seria asta e moarta si ingropata demult.

Si cred ca unii din cititorii mei mai noi nu o stiu. Dar daca aveti ceva sa va plangeti de la metrou, s-a scris deja. =)) E la arhive.

Deci, cum ziceam, credeam ca nu o sa mai am despre ce scrie. Dar bucurestenii care circula cu metroul imi dovedesc din nou contrariul.

Dimineata; 7 dimineata. Multa lume pe peron. Soseste un metrou relativ plin, deci multi oameni dau sa iasa din el. Dar nu apuca. Pentru ca dupa colt, cetateneste, vine un domn in varsta care napusteste peste multime, impingand si boscorodind lumea care incerca totusi sa iasa din metrou, doar, doar, va prinde un loc jos.

Nu o sa scriu despre acest lucru. Am scris deja aici despre oamenii care incalca bunul simt (care spune ca nu te impingi cu coatele in oameni) si regulile de circulatie cu transportul comun (ii lasi pe ceilalti sa iasa, asteptand pe marginile usilor, nu pe centru blocand iesirea, si dupa ce termina ei de iesit intri).

Cum stateam eu in metrou, aud asa un glas artagos. Ma gandesc intai ca iar se apucasera unii de certat prin inghesuiala asta.

Dar nu. Domnul in cauza, care prinsese un loc, deschisese larg ziarele cumparate (Click si Libertatea, bineinteles), comentand in gura mare, intr-un monolog derizoriu, toata stirile din ziar. Incerca si un dialog cu lumea ce statea inghesuita in fata lui (parca am spus ca era dimineata deja). O fata stingherita de comportamentul lui, se tot uita in gol, intr-o parte. Ne participarea ei la dezbatere, i-a adus un set de calificative, pentru ca “Asa e tineretul din ziua de azi, dom’le, nepasator. Din cauza voastra se duce tara de rapa!”

Saraca fata, nu stiu cum sa scape de tirada si de jigniri si se tot impingea putin in multime sa se indeparteze… Vroia sa fie in continuare nepasatoare, dar civilizata. Ma gandesc ce mai iesea daca in fata era una/unul cu gura mai mare, care i-ar mai si fi raspuns mosului.

Dar cum si pe ala de recita Luceafarul in metrou l-am prins de doua ori, poate il prind si pe nenea cu revista presei.

Toti avem lacunele noastre, problemele noastre de caracter.

Iar daca nu ne confruntam cu ale noastre, vor fi mereu ale celorlalti.

———————————————————————————————————————————————————————————–

Ca mai toata lumea, am fost si eu de multe ori dezamagita de-alungul timpului.

Probleme de caracter, bineinteles. Unor oameni pur si simplu nu le sta in caracter sa fie onesti, loiali, binevoitori, cumsecade, respectuosi, etc. Si eventual te vor trada, te vor vorbi pe la spate, iti vor face rau psihic, fizic sau moral, isi vor bate joc de tine, te vor lua peste picior, te vor minti, se vor folosi de tine, etc. Pentru ca pur si simplu nu au bune intentii. E vina lor? Nu. Asta e caracterul lor, rusine tie ca nu ti-ai dat seama la timp. Peste asta treci usor (sau poate eu trec usor peste asta doar), pur si simplu nu merita. Ii lasi in urma… un capitol inchis din care poti doar invata cum sa cunosti oamenii.

——————————————————————————————————————————————————————————–

Dar ce te faci cand problemele de caracter sunt ale unui om cu cele mai bune intentii in general? Care tine la tine si a facut multe pentru tine? Care stii ca in fond are un suflet bun? Dar care are probleme de caracter? Care la nervi, oboseala sau suparari, se razbuna pe altii spunand si/sau facand lucruri care dor sau care are obiceiul de a face mistouri rautacioase (nu vorbim de facute de amuzament si relaxare, ci la cele menite sa doara si sa fie rautacioase ) cu toti cei din jur? Sau de persoanele alea care tin la noi si care ne mai ajuta din cand in cand, dar atat de lenese incat apeleaza la noi si pentru ce ar putea face si singure?

Sau de oamenii aceea care de fiecare data cand ii atentionezi ca au gresit si ca au o problema de caracter, nu fac decat sa caute scuze si vinovati. Care in loc sa caute solutii si sa incerce sa se indrepte, dau vina pe educatia parintilor sau a bunicilor, pe mediu, anturaj, prieteni, iubita/iubit, fosti prieteni sau foste relatii, colegi de serviciu, etc. Li se pare inutil si imposibil sa se schimbe, sa se imbunatateasca… altii au comis greseala asta… educatia, mediul, familia… si nimic nu se poate schimba. Si totusi oameni care au trecut de ceva timp la varsta in care faci singur diferenta dintre bine si rau, care au discernamant si care teoretic ar trebui sa fie capabile de autoeducatie.

Astazi incepe cu ceva mic. Gasim scuze in certurile parintilor pentru reactiile violente la nervi si suparari. Dam vina pe serviciu, sef si colegi cand venim acasa morocanosi si pusi pe cearta din nimicuri, cautand nod in papura celui care a avut noroc sa ajunga mai devreme acasa. Dam vina pe prieteni ca suntem rautaciosi si jignim. Dam vina pe scoala si educatie ca uneori nu respectam regulile de bun simt pe care totusi le stim. Dam vina pe iubit sau iubita ca ne-am apucat de fumat, ca de la el/ea am invatat. Dam vina pe anturaj cand incepem sa ne drogam. Dam vina pe bautura ca facem scandal cand venim beti acasa sau chiar lovim persoanele din jur.

Mereu se gasesc scuze si vinovati pentru problemele noastre de caracter.

Uneori sunt mici, alteori sunt mari, alteori evolueaza.

Nimeni nu iti garanteaza ca persoana aia, care are un mic defect si nu il corecteaza venind mereu cu scuze si alti vinovati, nu va evolua spre un om care va imbratisa vicii mari sau care va deveni violent fizic/psihic/verbal, tratand acestea la fel: cu scuze, nu cu solutii, complacandu-se in ele. Dar nimeni nu iti garanteaza ca se va intampla asa… poate va ramane doar acel mic defect.

—————————————————————————————————————————————————————————-

Si totusi, ranit din nou de micile probleme de caracter ale prietenilor, rudelor, iubitului/iubitei, te uiti in ochii lor. Stii ca tin la tine. Ca au un suflet bun. Ca au facut multe pentru tine. Ca iti sunt alaturi. Si ca orice om pana la urma greseste, chiar si noi. Dar te ranesc, poate si fara sa vrea. Si apoi se scuza, cauta vinovati. Nu din rautate, lene, pasivitate. Pentru ca asa sunt obisnuiti si pentru ca ei chiar cred in vina celorlalti si imposibilitatea schimbarii.

E o problema mica… exista rani si suferinte si mai mari… dar tot, tot te intrebi ce va mai urma? Ce alte probleme mai mari vor aparea? Sau vor aparea? Pentru de la o mica crapatura se poate transforma in ditamai falia. Crapatura e doar inceputul. Si Marele Canion a fost acum foarte mult timp doar o crapatura.

Nu stim nici noi insine cum vom fi peste 10 ani, ce defecte si vicii vom avea. Oamenii se schimba uneori prea mult. Oare ce sa ne asteptam de la altii?

Si atunci iertam sau nu micile greseli si micile suferinte.

Iertam. Poate ca noi credem ca sufletul lor bun si faptul ca tin la noi ii vor impiedica. Poate ca merita pentru tot ceea ce au facut bun pentru noi. Pentru ca si noi am gresit si am fost iertati.

Dar ce facem cu frica de micile greseli care pot deveni mari? De frica de problemele de caracter? Pasim cu neincredere inainte?

Sau nu iertam. Devenim neiertatori cu mici greseli, cand si noi facem multe. Alungam din viata noastra de frica la cea mai mica greseala sau la vreun semn de probleme de caracter, un om care tine mult la noi, care a facut mai multe pentru noi decat poate am facut noi pentru el, care are o inima mare. Pierdem oameni si ocazii dupa ocazii. Unii care meritau, altii care nu. Cerem sa fim iertati cand gresim, pe motiv ca meritam iertarea, dar nu iertam pe ceilalti. De frica. De frica de ceea ce ii va face data viitoare sa caute scuze.

Si pana la urma cu toti am facut asta macar o data in viata, cu totii am cautat altui vinovati, inafara de noi insine.

Posted in Ganduri Tagged: caracter, probleme ]]> http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/12/04/probleme-de-caracter/feed/ 12 DianaEmma http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/12/03/ganduri/ http://copiiiiubirii.wordpress.com/2009/12/03/ganduri/#comments Thu, 03 Dec 2009 12:44:03 +0000 DianaEmma http://copiiiiubirii.wordpress.com/?p=128 ]]>

Tacerile prea grele
Cuvintele de roua
Nu zboara azi spre mine
Nu canta azi pe tine
Nu plang pentru iubire
Nu striga-n suferinta
Nu-nchid in mine soare
Ci trec in nefiinta.

Nu cant pamant de luna
Nu zbor vise desarte
Nu plang durerea lumii
Nu strig cuvant sau soapte
Nu-nchid in soare umbre
Ci cred in om si moarte.

Eu dorm pe culmi de vise
Traiesc uitari de soarte
Iubesc lumini si oameni
Urasc minuni si noapte.

Ziua de 1 decembrie am decis sa ne-o petrecem in Sinaia.

A fost ocazia minunata sa admiram orasul,

dar si ca sa vizitam Pelesul si zonele apropiate,

Sfarsitul zilei l-am prins intr-un foc frumos de artificii vazut din masina.