Sunt o idealista in conceptii si o realista in asteptari.
Sunt un om simplu, ca oricare altul, un nume cenusiu in marea de suflete si in acelasi timp o pata de culoare. Pentru multi sunt nimeni, pentru cativa cineva, dar pentru unii sunt totul. Nu sunt mai mult decat voi fi, dar cu mult mai mult decat am fost.
Simt uneori o nevoie mult prea mare de a scrie, de a “rupe” gandurile din mine… si scriu… si iar scriu, in diverse forme, de cand stiu… sa scriu. Uneori scriu doar pentru mine, alteori scriu pentru altii. 99% din ce scriu nu e bun de nimic peste cateva zile sau luni, mi se par idiotenii, copilarii… si mai raman 1% care raman la sufletul meu pentru totdeauna, pastrate pe hartii ingalbenite… le recitesc si ma fac sa vibrez ca atunci… le-am rupt din sufletul meu in niste momente marete.
In ciuda faptului ca imi place sa scriu literatura, si am publicat poezii, nuvele, povesti, piese de teatru din generala (romane niciodata, doar parti, pentru ca nu am incheiat pana acum nici unul), in plan profesional sunt cat se poate de tehnica pentru ca dincolo de multitudinea de pasiuni pe care le-am avut, m-a atras partea asta mai mult.
Sunt genul de persoana care a avut jurnale in copilarie si adolescenta; a scris in ele fapte si cateva sentimente patetice. Si acum la 20 si ceva de ani ma simt uneori rusinata de acele sentimente, dar citesc cu placere faptele, pentru ca acum gasesc mai multa semnificatie decat atunci. Pentru ca trecutul meu nu e doar acele fapte mari pe care le tin minte oricum, ci si acele lucruri derizorii, de zi cu zi, care le-am dat atunci repede uitarii.
Locuiesc in Bucuresti de cativa ani, dar nu m-am nascut aici. Asa ca am inima impartita in cateva colturi de tara.
Stiu ce inseamna singuratatea profunda (sa n-ai aproape familia si nici un prieten, amic sau cunoscut chiar) si ce inseamna sa ai atatia oameni in jur incat nici cand vrei sa nu fii singur. Stiu ce inseamna sa plangi zi de zi si ce inseamna sa ai o viata perfecta. Stiu ce inseamna sa fii pe prima treapta a succesului si ce inseamna sa cazi de acolo; stiu si ce insemna sa urci pana sus. Stiu ce inseamna sa stai o saptamana cu o paine, sa n-ai cadou de Craciun si ce inseamna sa iti faci toate mofturile. Stiu ce inseamna sa ierti orice de la un om si stiu ce inseamna sa nu ierti niciodata. Stiu ce inseamna iubirea adevarata, fie ca e vorba de prieteni, familie, partener si stiu ce inseamna si cea neadevarata. Stiu sa zbor si sa ma tarasc. Stiu sa zambesc.
martie 19, 2009 at 21:10
interesant
martie 28, 2009 at 10:25
dar niste date de contact nu lasi domnisoara
?
martie 28, 2009 at 12:12
Am creat si ceva contact… oricum, se poate face rost de o metoda de contact sub forma de mail.
Pentru detalii si contacte ulterioare, dupa mail…
aprilie 4, 2009 at 23:05
ii bine
aprilie 4, 2009 at 23:15
si e foarte bine ca (virgula) ce scrii, peste cateva zile/luni nu mai e bun de nimic (pentru tine). nu e rau ca te schimbi, eu zic ca despre asta e vorba in viata: sa ne schimbam, sa evoluam.
)
aberez. ma duc sa beau o bere. pa
aprilie 5, 2009 at 10:07
In mod bizar nu am gandit niciodata prea mult asta ca datorita schimbarii.
Nu, nu e deloc rau sa evoluezi… e absolut necesar.
Vad problema mai mult in valtoarea de moment, cand stiu ganduri brute. Si apoi cand trece acea valtoare, ma gandesc ca au mare nevoie de o finisare… sau ca nu trebuiau exprimate.
Dar pe de alta parte mai bine raman ca amintiri… macar asa.
aprilie 16, 2009 at 17:53
eu am o mare curiozitate…ma tot la poza ta si nu imi dau seama ce reprezinta. o lamurire ceva?
aprilie 16, 2009 at 18:39
Poza mea? Vedere de la calculator… tastatura, un mar, castile de la mp3-player.
Chestii de pe aici de prin zona unde scriu.
aprilie 27, 2009 at 11:35
gata, m-ai lamurit…deh varsta isi spune cuvantul mai uit si eu
aprilie 27, 2009 at 18:23
Foarte frumos descris, dar totusi nimic concret despre tine. Stiu ca nu e obligatoruiu sa iti lasi astfel de date pe blog, ramane doar la aprecierea ta, insa eu unu’ sunt destul de curios din fire si m’ar interesa sa aflu cati ani ai, cum te numesti, de prin ce locuri ne scrii…chestii dastea usoare.
Hai te’am pup.
aprilie 27, 2009 at 19:54
Prefer ca rubrica despre mine sa ramana pentru inca o perioada evaziva.
Detalii pentru curiosi se pot afla si altfel. 
mai 2, 2009 at 20:07
Hmm, are dreptate simplu, destul de impersonala, ca sa zic asa, descrierea ta, ne-am dori ceva mai concret.
Dar hei, eu nici macar nu am un about me sau ceva de genu asta, deci nu te judec.
Cum doresti sa te trec in blogrollu` meu?:D
mai 3, 2009 at 11:25
Ceva concret o sa mai apara pe parcurs; probabil cand o sa mai definitivez forma. Mi s-ar parea mie prea impersonal sa dau date gen buletin.
Daca vrei neaparat sa ma treci in blogroll… eu sunt Diana, Emma, DianaEmma, copiiiiubirii, cum ii place fiecaruie. E pe alese.
mai 9, 2009 at 15:32
incantata… se pare ca avem ceva in comun
mai 9, 2009 at 15:45
Macar cateva din gusturile muzicale, dupa cum am vazut din ce ai postat pe blogul tau.
mai 18, 2009 at 12:46
ma bucur sa te descopar!
I’ll be around.
mai 19, 2009 at 00:23
Ma bucur sa fiu descoperita.
mai 30, 2009 at 00:58
intresanta alaturare intre setea de cuvinte scrise… si partzile tehnice ale vietzii de zi cu zi…
ramai asa… este frumosa ramanerea… cel putzin pentru un timp…
ce muzica in castile tale???
ovi
mai 30, 2009 at 11:06
Multumesc, oovi.
Am postat si pe blog muzica ce se aude in castile mele.
iunie 1, 2009 at 03:45
A venit vara: http://www.youtube.com/watch?v=n4PSju9HYwU&feature=related
iunie 2, 2009 at 11:58
Îţi întorc vizita cu plăcere şi îmi place la tine. Cred că eşti un om frumos.
iunie 2, 2009 at 23:32
Multumesc Roxana pentru vorbele tale.
iunie 11, 2009 at 12:56
mica si cocheta??? de ce este cocheta si de ce este mica…intrebari de baraj
) nu-mi spune ca e locuinta mica si cocheta in Ferentexas 
iunie 11, 2009 at 17:29
Nu stau in Ferentari… stau intr-o zona mult mai buna. In care cel mai rau lucru care ti se poate intampla e sa te violeze o baba sau sa nu iti deschida usa la bloc baietii de ‘cartier’ care stau la 3 noaptea in zona la vorbe.
Zici ca traiesc intr-o bucla atemporala… aici inca se mai joaca pe afara copiii toata ziua… si nici un vecin nu asculta manele la maxim cu geamul deschis.
iunie 11, 2009 at 22:05
Nu cred!!!!!! unde se joaca frate copiii? unde nu asculta nimeni manele ca vin eu sa-ti cant in geam dimineata
)) e vreo zona care nu este trecuta pe harta???
iunie 11, 2009 at 22:58
E si centrala aproape.
Zona.
iunie 12, 2009 at 14:52
am inteles ca stai prin centru ala vechi
)))
iunie 14, 2009 at 14:52
Mie-mi place avatarul tau. E atat de suav!
iulie 8, 2009 at 22:54
Mi-a placut treaba cu “bucla atemporala” dintr-unul din comentariile tale
) Si eu ma simt la fel, cateodata. Si descrierea mi-a placut foarte mult! 
Ma rog, din ce vad eu pe-aici, jumatate din comentariile care nu sunt ale tale… sunt genul de comentarii in care incearca sa ti se ceara id-ul de messenger, dar printr-o cale mai subtila. Halal “bloggeri” mai sunt si aia! 
iulie 13, 2009 at 18:30
” Nu sunt mai mult decat voi fi, dar cu mult mai mult decat am fost.”
-asta spui tu despre tine
” I can be much less than I am right now tough I’ll never be more than I am.”
- asta am scris eu despre mine odata pe facebook
e cu adevarat minunat sa gasesti ca mai exista cateva persoane pe Pamant care iti impartasesc ( si confirma ) unele ganduri care te definesc
august 15, 2009 at 13:23
ne cunoastem domnishoara?:P
august 15, 2009 at 21:46
Nu cred, Andi.
august 16, 2009 at 12:51
ei, atunci sunt curios sa te cunosc:P
august 21, 2009 at 15:55
Mi-am luat cateva minute sa iti citesc blogul. Mi-a placut ce am gasit aici si am sa revin. Ne mai citim
august 21, 2009 at 17:58
Multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti.
august 24, 2009 at 12:32
mie nu mi-ai raspuns [-(
august 24, 2009 at 13:10
La ce sa iti raspund Andi?
Am zis deja ca nu cred ca nu ne cunoastem.
Curiozitatea de a ma cunoaste… asta se rezolva altfel. Poate citind blogul, poate apeland la contact.
septembrie 17, 2009 at 23:14
La multi multi ani!!!
Sper ca-mi amintesc bine
Iti doresc un an mai bun decat cel care a trecut si multe articole in continuare!
septembrie 18, 2009 at 01:26
Ti-ai amintit bine, Rhenus.
septembrie 20, 2009 at 09:39
ce putin ai scris
) .. dar am citit tot , dragut blog ….
septembrie 20, 2009 at 13:27
@Catalin: Eh, am scris si eu cat am putut.
)
Multumesc pentru ca ‘m-ai’ citit.
septembrie 21, 2009 at 23:22
hehe.
Si eu am jurnal ( de fapt, sunt la ‘volumul al 3-lea’ – a 3-a agenda) Uneori ma minunez si eu de ce aiureli puteam scrie, ori dimpotriva, imi plac cuvintele asternute acolo, pentru mine, acea eu din viitor. E frumos sa iti pastrezi astfel vii amintirile, sa poti simti anumite sentimente iar si iar, doar deschizand un caiet.
septembrie 22, 2009 at 20:51
Alexa, e foarte frumos intr-adevar. Tocmai de asta, desi nu scriam chiar tot la un moment dat, eram delasatoare cu saptamanile, vazand si simtind toate astea, am inceput sa scriu constiincios.
octombrie 17, 2009 at 16:16
Hei nice you, nice to meet you
octombrie 17, 2009 at 20:51
Incantata de cunostinta deasemenea, Alina.
octombrie 23, 2009 at 10:08
Te citesc de ceva timp.:) Imi place ce gasesc aici… si o sa mai vin …!
Scuze ca dupa intratul pe furis in “casa” ta, cer voie! Mai bine mai tarziu…!:)
La buna cunostinta copile al iubirii!
octombrie 23, 2009 at 14:29
@zbordefluture: In “casa” mea se poate intra si pe furis, fara sa se ceara voie.
Ma bucur ca gasesti pe aici ceva care sa iti placa.
octombrie 23, 2009 at 21:24
Referitor la ultimul paragraf… prostiile din trecut nu trebuie regretate, dar nici uitate ci trebuie sa ne motiveze sa nu le mai facem.
octombrie 24, 2009 at 13:44
Asta si fac Mercu.
octombrie 29, 2009 at 02:01
Te simţi ruşinată de acele sentimente? Ciudat…
octombrie 29, 2009 at 08:08
@Ionut fara blog: Uneori da.
Am avut si perioade de frivolitati, de ura, de copilarii nu in sensul dragut in trecut… si mi-e rusine de acele sentimente.
Pentru ca la momentul respectiv m-au indepartat de o persoana minunata, pe care am ranit-o. Dar mai tarziu, am recapata-o.
decembrie 5, 2009 at 22:27
Bravo, domnişoară, scrii ca o adevărată şi promiţătoare scriitoare
decembrie 6, 2009 at 10:39
Paul, nu prea promitatoare… vremurile scriitoricesti s-au dus. Adica vremurile cand scriam mult si mai si publicam.
Acum scriu pentru ca anumite lucruri nu pot sa nu le scriu, pentru ca tipa in mine. Dar am alte ocupatii care imi ocupa timpul… mult mai realiste decat literatura.
decembrie 11, 2009 at 23:08
Varsta?
decembrie 11, 2009 at 23:21
Aloooooo. Varsta nu se spune!!!
decembrie 12, 2009 at 13:37
@x6IT32 & @mercu: Niciodata nu a fost un secret varsta mea. Insa pe vremea cand am scris sectiunea aia eram intre 20 si 21 de ani, si nu am vrut sa o schimb prea des… ca sigur uitam sa modific. =))
Deci, am 21 de ani.
Si nu o sa-mi fie niciodata rusine sa imi spun adevarata varsta.