“Caderea”
Albert Camus
“Caderea” lui Albert Camus nu este un roman despre care sa povestesti. Pentur mine a fost o magie a cuvintelor, a citatelor.
Pe scurt, insa, este vorba de Jean-Baptiste Clamence, un judecator-penitent sarac, ce isi consumase averea acceptand cazurile nevoiasilor si nevinovatilor, in favoarea celor bine platite de bogatasii plini de vicii. Generozitatea lui era pur ideologica, el fiind ateu convins.
Desi era aproape barbatul perfect: sanatos, aspectuos, muncitor, om se societate, manierat, bun dansator, etc. in viata lui lipsea o femeie constanta, o mare iubire. Pentru ca la el generozitatea si afectiunea erau pur cerebrale… inima lui nu tresalta la nimic, nu putea fi cuprinsa de niciun sentiment.
Mintea personajului si gandurile sale m-au fascinat… de aceea tot ce voi face e sa transcriu niste citate care m-au emotionat.
“Dar eram de partea celui nevinovat si constiinta mea era impacata. Sentimentul ca esti in dreptul tau, multumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stime pe tine insuti sunt, draga domnule, tot atatea resorturi puternice care ne ajuta sa rezistam sau sa mergem inainte. Dimpotriva, daca-i lipsesti pe oameni de aceste sentimente, ii vezi cum se preschimba in caini furiosi.”
“Cu prietenia nu-i la fel. Se dobandeste greu si numai cu timpul, dar cand, in safrsit, o ai, nu mai poti scapa de ea cu una cu doua si, vrand-nevrand, trebuie sa ii faci fata. [...] Vedeti dumneavoastra, mi s-a povetsit candva despre un om al carui prieten fusese bagat la inghisoare, iar el se culca in fiecare seara de-a dreptul pe dusumea, nevrand sa se bucure de o bunastare de care nu avea parte cel pe care-l iubea.
Cine, draga domnule, cine se va culca pe dusumea pentru noi?”
“Ati observat ca numai moartea ne trezeste simtamintele? Cat de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au parasit, nu-i asa? Cat de mult ne admiram dascalii care-au amutit, cu gura plina de tarna? Omagiul se lasa rostit atunci in chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au asteptat poate intreaga lor viata. Dar stiti de ce suntem intotdeauna mai drepti si mai generosi cu mortii? Pentru o pricina foarte simple! Nu le mai suntem datori cu nimic. Ei ne lasa deplina libertate, putem sa procedam in toata voia.”
“Stiu, iubirea adevarata e lucru cu totul exceptional, ea nu se intalneste decat cam de doua ori la 100 de ani. In restul timpului, iubim din vanitate sau din plictiseala.”
“De pilda, niciodata nu m-am plans cand prietenii uitau data zilei mele de nastere, toti se minunau chiar, cu o nuanta de admiratie in voce, de discretia mea in aceatsa privinta. [...] Cu cateva zile inaintea glorioasei date, atat de bine cunoscute mie, pandeam atent sa nu-mi scape nimic din ceea ce ar putea destepta atentia sau memoria celor care nadajduiam ca ma vor uita (intr-un an, am fost chiar pe punctul de a truca un calendar de birou).”
“Credeti-ma, religiile inseamna atunci cand ii mustra pe oameni zvarlind, printre tunete si fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovatia, nici pentru a pedepsi. Semenii nostri, ajutati de noi insine, ne sunt de-ajuns. [...] Caci am cunoscut lucrul cel mai rau: judecata oamenilor. Pentru ei nu exista circumstante atenuante si chiar in buna intentie vad o crima [...] Pentru ca sa dea la iveala aceasta capodopera [nota: prin capodopera se refera la cele mai crude mijloace de tortura inventate de om] n-au avut nevoie de Dumnezeu.”
——————————————————————————————————————————————————————————————————————————
Cel mai mult m-a impresionat citatul din titlu… pentru ca poate e doar un personaj… Dar Jean-Baptiste Clamence nu cunostea mila, doar generozitatea.
Asa cum ar trebui sa simta si oamenii, nu mila, ci generozitate. Mai ales in dragoste. In iubire, prietenie, familia, mila nu isi are rostul. Doar generozitatea. Si capacitatea de a dormi pe dusumea pentru persoanele la care tinem.
Si voi? Ati dormi pe dusumea pentru cineva? Ati renunta fara niciun regret la orice fel de fericire doar pentru a fi alaturi la greu de persoana la care tineti? Ati face gestul prietenului din poveste in multe alte forme?
Sau ar dormi cineva pe dusumea pentru voi?
