Leapsa cu zapada

Venita dinspre Rae si servita de mine cu placere.

Normal, anotimpul meu preferat fiind iarna, iubesc zapada.

De mica mi-a placut sa ma joc in zapada.

Pe vremuri (vai! ce batrana ma simt) in zona in care m-am nascut, zapada incepea sa cada in noiembrie si erau numai noiane si noiane inalte.

———————————————————————————————————————————————————————————————————–

Tin minte ca intr-un singur an nu ninsese pana la Mos Niculae. Eram prin clasa I sau a II-a si plecasem in vizita la cineva. Cum am intarziat mai mult pe acolo, ce s-a gandit mama? S-a strecurat si ne-a adus cadourile si ni le-a pus sub geamul femeii la care eram. Cred ca a fost printre putinii ani in care de Mos Niculae sau Craciun mama si-a permis sa ne ia un cadou mai generos. Erau doua perechi de ghete la fel (ce ne pasa mie si fratelui meu la varsta aia de ghete de fete si ghete de baieti), pline, pline cu dulciuri… ninse… Ca pana mama a venit din nou in casa, ne-a mai amagit putin, se pornise o ninsoare de pomina.

—————————————————————————————————————————————————————————————————————————

Pana sa se nasca surioara mea acum 4 ani, noi ne petreceam toate vacantele la bunici.

Si cum ziceam, pe vremea aia, ningea zdravan. Bunicul facea de la poarta la casa si de la casa la acareturi poteci, si ramaneau pe margini ziduri inalte pe margine, pe care noi le foloseam pe post de castele, batandu-ne cu zapada. Cum eram mici, si nu aveam voie pe strada, ne dadeam cu sania in curte. Dar era perfect. Curtea era mare, si poarta era in deal, iar casa mai in vale… ce mai, partie la noi acasa.

—————————————————————————————————————————————————————————————————-

In clasa a sasea, m-am simtit ca americanii. Ninsese atat de mult, incat s-au inchis scolile 3 saptamani la noi. Pentru ca practic nu se puteau face nici poteci printr-atata zapada.

——————————————————————————————————————————————————————————————————

Prima data cand am fost pe o partie adevarata, a fost in liceu. Iarasi, ninsese zdravan si am mers cu colegii. Si la noi in oras erau niste partii lungi si excelente de sanius, pe dealuri. Cat m-am mai dat cu sania atunci… parca nu eram eu. )

————————————————————————————————————————————————————————————————-

Insa din ultimii doi ani de liceu, acolo a nins foarte putin si se fleoscaia imediat. Tare mi-e ca o data si o data o sa trebuiasca sa o iau si pe sora mea la Brasov ca sa vada zapada adevarata.

——————————————————————————————————————————————————————————————————-

Iarna trecuta am prins prima ninsoare zdravana din tara la Bran. Am fost pentru un week-end, nu ne-am prea jucat prin zapada, am fost in ultima zi la Castelul Bran… dar tot am calcat in zapada.

Joaca a fost de Revelion, cand pe 30 decembrie am fost la sanie (noi oameni mari, trecuti de 20 de ani in buletin unii cu mult), printre copii. Apoi am urcat pe Postavarul si ne-am adancit in zapada aia super multa si inalta… o splendoare. Noroc ca aveam colanti grosi pe dedesubt, ca blugii erau bocna.

—————————————————————————————————————————————————————————————————–

Anul asta am avut deja intalnirea cu zapada, dar am descris-o aici.

 

“When I met you my eyes hurt that is how beautiful you are”

 

She says, “That man’s gonna be my death ’cause he’s all I ever wanted in my life”

“- Vrei sa-ti ghicesc, frumoasa?

Ana incepu sa mearga mai repede inainte neluand in seama cuvintele acestea.

- Vrei sa-ti ghicesc, frumoasa?

Aproape ca regreta ca o luase prin spatele blocului.

- Ai visat aseara un barbat oaches care parca te-a vrajit…

S-a oprit in loc. De unde stia maturatoarea de pe strada ce visase ea aseara?

- .. si oricat de gresit era, tu in vis l-ai urmat?

Da, asta visase.

 

Barbatii din viata mea…

Barbatii din viata mea sunt trei, si chiar daca au roluri diferite, in multe privinte sunt la fel.

Barbatii din viata mea…

• … vorbesc mai mult decat mine, desi eu vorbesc incredibil de mult. Pentru ca ei sunt singurii care ma fac sa tac. Si pe deasupra sunt si cicalitori. Daca o sa ma marit vreodata si o sa am vreo soacra, oricat de rea ar fi ea, tot o sa fie lapte si miere pe langa ei.

• … au talentul de a ma pune in situatii penibile. Nu stiu alaturi de care o sa-mi iau prima data bataie. Ok, comenteaza pe strada nu stiu ce la persoanele care trec; nimic rau pana aici. Dar i-as ruga sa nu zica nu stiu ce comentariu la adresa cetateanului dubios si uneori mai inchis la culoare de la 2 metri din fata noastra. Pentru ca sunt sanse mari sa auda si nu stii ce face. Nici cand se ia de tine prietenul aleia din fata careia ii ies suncile din blugii prea stramti. Nici, draga prieten si coleg, cand negrii de la FILS o sa-ti zica vreo doua ca imi susotesti cand trec pe langa ei nu stiu ce mit despre negri si masuri (pentru ca poate dupa 3-4 ani in Romania stiu si romana).

• … stiu mai bine decat mine cum se face orice. Si chiar daca nu fac efectiv anumite lucruri, daca le-ar face, le-ar face mult mai bine decat mine; pentru ca ei stiu tot. Si imi dau lectii si sfaturi, chiar daca eu caut doar consolare cand am probleme.

• … cer mai multe de la mine decat pot fizic sa fac. Cateodata ii cert pentru asta. Dar intr-un final, uneori ma ajuta sa imi depasesc limitele.

• … sunt plini de misto-uri. Uneori ma supara, mai ales cand sunt pe seama mea… dar stiu ca nu o fac nici cu rautate, nici cu rea-intentie.

• … m-ar ajuta cu orice daca i-as suna la 3 noaptea cu o problema.

• … de multe ori au nevoie de mine mai mult ca mama, decat ca rolul meu oficial.

• … imi inchid telefonul cand ii sun si apoi ma suna ei imediat. Lucru care ma enerveaza foarte tare. Ca pierd vremea aiurea cu joaca asta de-a “Nu-si consuma nicio fata minutele pe mine.”

• … au in momentele de infantilitate o varsta mentala cumulata de 10 ani. Si e greu sa stabilesc care dintre ei are 4 ani.

• … sunt mult mai aventuriei decat mine si adeseori ma tarasc fara voie in aventurile lor. In mod bizar insa, nu regret niciodata.

• … sunt insistenti si nu se lasa pana ce nu obtin ceea ce vor. Bine, au dat de mine, si  uneori chiar nu le merge cu mine.

• … aparent sunt niste duri, dar in spatele lor stau cele mai blande suflete.

• … habar nu au cum ce sa faca in momentele in care plang, asa ca se sperie si vor sa dea bir cu fugitii. Cu toate astea, uneori chiar vor sa ma consoleze, dar o fac in cele mai neinspirate moduri. Si insista mereu sa ma duc sa ma spal pe fata sau sa beau un pahar cu apa, de parca asta imi rezolva problemele si greutatile.

• … de unul dintre ei nu stiu sigur, dar in general sunt din aia care se uita in baie cel putin o ora. Ehem… parca eu eram fata.

• … spun mereu ca nu stiu sa danseze aia, ailalta, ca nu vin la dans. Dar dupa ce ii tarasti cu forta acolo, nu ii mai poti scoate.

• … se intalnesc foarte rar cu lama de ras.

• … , daca ar fi dupa ei, nu m-as machia in viata mea.

Si… ultima, dar cea mai importanta:

• … tin la mine chiar daca de cele mai multe ori nu o arata.

Acuma sa vad care citeste primul asta si ma suna sa comenteze.

 

Cautarile mele VIII

De ce? Pentru ca e 10 decembrie.

Astazi initiem rubrica “Vai! Ce nesimtiti!”:

“pisica tradata de prietena lui”

“iubitul meu o iubeste mai mult pe sora lui”

Dar si rubrica, nu stiam asta. De pilda nu stiam ca exista “sani roscati”.

Si pentru ca esenta cautarilor sunt oamenii cu idei trasnite:

“cum sa aprind un chibrit de pantaloni”

“pamantul nu este cer”

Una dintre afirmatii m-a deranjat: “nimeni nu a iubit tradatorii”. Tin sa te contrazic, eu ii iubesc, si am scris despre asta aici.

Apoi, urmeaza cautarile care au legatura cu cititorii mei. Astfel cineva e curios de “obiective hubba-bubba” asa ca o asteptam pe domnisoara Pompilia la microfon.

Rubrica de sfaturi a lunii:

“cum sa-l tin langa mine” - Incearca Picatura… sau orice fel de Superglue. Nu din ala ieftin. Daca se smuceste mai tare, scapa. Si acelasi sfat si la cele care nu vor sa-l tina, ci doar sa-l mentina. Ca am observat ca multe cauta sfaturi si pentru asta. Dar la mentinut trebuie combinat si cu sfaturile de mai jos.

“cum sa tii pe jar un barbat” - Mda… la asta nu merge cu Superglue… Daca esti mai greluta poti sa stai in poala lui sa nu se poata ridica de pe jar. O sa ma mai gandesc si la altceva.

“reimprospatarea relatiei” - In general recomand Vanish, dar daca stai prost cu banii, merge si Biocarpet

“intensifica iubirea intr-o relatie” - Perwool, clar. Iar daca sunteti din astia mai “dark”, Perwool Black Magic e za best.

“la ce varsta trebuie sa te indragostesti” - 80 de ani. Clar.

“nu reusesc sa scap de negativism” – Respira adanc si repeta dupa mine: “O sa reusesc sa scap de negativism.”

Cativa oameni iar au gresit locul. “blog fete liceu proaste” in alta parte; eu am terminat de mult liceul. =))

Ghici ghicitoarea mea! “pun 1 scot 9… pun 9 scot 99 ce-i?”

Unele curve sunt genii: “studenta ofer sex 17 ani”

Daca sunteti in cautarea unui job: “caut compatimitor”

“gurita te iubesc” - Uhhh… nu poti sa treci din nou la “puiut”… cred ca totusi ala imi placea mai mult…

 

“Da, e adevarat, o iubeam [...] dar profesionistii nu amesteca sentimentele cu munca”

Louis Sepulveda

JURNALUL UNUI KILLER SENTIMENTAL

Personajul principal este un asasin platit (chiar foarte bine platit) de 42 de ani, aflat in Madrid pentru a ucide finantatorul unui ONG.

“Trebuia sa incep sa ma familiarizez cu acel chip, sa observ amanuntele relevante cu privire la punctele lui forte sau la slabiciunea sa. Chipul omenesc nu minte niciodata; e singura harta care inregistreaza toate teritoriile in care am locuit.”

Desi toata viata nu avusese decat aventuri, pentru ca meseria nu ii permitea stabilitate, se indragostise de o fata mai tanara decat el.

O cunoscuse in Paris, barbatul fiind fermecat de tanara de 24 de ani incarcata de carti ce se asezase la masa lui dintr-o cafenea arhiplina si incepuse sa citeasca subliniind citate.

” ‘Esti tanar’, m-a mintit ea cu toata tandretea ce emana din gesturile ei, fie ca fuma, fie ca-si aranja parul.”

 

Politetea la metrou VIII

Credeam ca seria asta e moarta si ingropata demult.

Si cred ca unii din cititorii mei mai noi nu o stiu. Dar daca aveti ceva sa va plangeti de la metrou, s-a scris deja. =)) E la arhive.

Deci, cum ziceam, credeam ca nu o sa mai am despre ce scrie. Dar bucurestenii care circula cu metroul imi dovedesc din nou contrariul.

Dimineata; 7 dimineata. Multa lume pe peron. Soseste un metrou relativ plin, deci multi oameni dau sa iasa din el. Dar nu apuca. Pentru ca dupa colt, cetateneste, vine un domn in varsta care napusteste peste multime, impingand si boscorodind lumea care incerca totusi sa iasa din metrou, doar, doar, va prinde un loc jos.

Nu o sa scriu despre acest lucru. Am scris deja aici despre oamenii care incalca bunul simt (care spune ca nu te impingi cu coatele in oameni) si regulile de circulatie cu transportul comun (ii lasi pe ceilalti sa iasa, asteptand pe marginile usilor, nu pe centru blocand iesirea, si dupa ce termina ei de iesit intri).

Cum stateam eu in metrou, aud asa un glas artagos. Ma gandesc intai ca iar se apucasera unii de certat prin inghesuiala asta.

Dar nu. Domnul in cauza, care prinsese un loc, deschisese larg ziarele cumparate (Click si Libertatea, bineinteles), comentand in gura mare, intr-un monolog derizoriu, toata stirile din ziar. Incerca si un dialog cu lumea ce statea inghesuita in fata lui (parca am spus ca era dimineata deja). O fata stingherita de comportamentul lui, se tot uita in gol, intr-o parte. Ne participarea ei la dezbatere, i-a adus un set de calificative, pentru ca “Asa e tineretul din ziua de azi, dom’le, nepasator. Din cauza voastra se duce tara de rapa!”

Saraca fata, nu stiu cum sa scape de tirada si de jigniri si se tot impingea putin in multime sa se indeparteze… Vroia sa fie in continuare nepasatoare, dar civilizata. Ma gandesc ce mai iesea daca in fata era una/unul cu gura mai mare, care i-ar mai si fi raspuns mosului.

Dar cum si pe ala de recita Luceafarul in metrou l-am prins de doua ori, poate il prind si pe nenea cu revista presei.

 

Probleme de caracter

Toti avem lacunele noastre, problemele noastre de caracter.

Iar daca nu ne confruntam cu ale noastre, vor fi mereu ale celorlalti.

 

Ganduri

Tacerile prea grele
Cuvintele de roua
Nu zboara azi spre mine
Nu canta azi pe tine
Nu plang pentru iubire
Nu striga-n suferinta
Nu-nchid in mine soare
Ci trec in nefiinta.

Nu cant pamant de luna
Nu zbor vise desarte
Nu plang durerea lumii
Nu strig cuvant sau soapte
Nu-nchid in soare umbre
Ci cred in om si moarte.

Eu dorm pe culmi de vise
Traiesc uitari de soarte
Iubesc lumini si oameni
Urasc minuni si noapte.

 

Si inca putin…

Ziua de 1 decembrie am decis sa ne-o petrecem in Sinaia.

A fost ocazia minunata sa admiram orasul,

dar si ca sa vizitam