Venita dinspre Rae si servita de mine cu placere.
Normal, anotimpul meu preferat fiind iarna, iubesc zapada.
De mica mi-a placut sa ma joc in zapada.
Pe vremuri (vai! ce batrana ma simt) in zona in care m-am nascut, zapada incepea sa cada in noiembrie si erau numai noiane si noiane inalte.
———————————————————————————————————————————————————————————————————–
Tin minte ca intr-un singur an nu ninsese pana la Mos Niculae. Eram prin clasa I sau a II-a si plecasem in vizita la cineva. Cum am intarziat mai mult pe acolo, ce s-a gandit mama? S-a strecurat si ne-a adus cadourile si ni le-a pus sub geamul femeii la care eram. Cred ca a fost printre putinii ani in care de Mos Niculae sau Craciun mama si-a permis sa ne ia un cadou mai generos. Erau doua perechi de ghete la fel (ce ne pasa mie si fratelui meu la varsta aia de ghete de fete si ghete de baieti), pline, pline cu dulciuri… ninse… Ca pana mama a venit din nou in casa, ne-a mai amagit putin, se pornise o ninsoare de pomina.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————
Pana sa se nasca surioara mea acum 4 ani, noi ne petreceam toate vacantele la bunici.
Si cum ziceam, pe vremea aia, ningea zdravan. Bunicul facea de la poarta la casa si de la casa la acareturi poteci, si ramaneau pe margini ziduri inalte pe margine, pe care noi le foloseam pe post de castele, batandu-ne cu zapada. Cum eram mici, si nu aveam voie pe strada, ne dadeam cu sania in curte. Dar era perfect. Curtea era mare, si poarta era in deal, iar casa mai in vale… ce mai, partie la noi acasa.
—————————————————————————————————————————————————————————————————-
In clasa a sasea, m-am simtit ca americanii. Ninsese atat de mult, incat s-au inchis scolile 3 saptamani la noi. Pentru ca practic nu se puteau face nici poteci printr-atata zapada.
——————————————————————————————————————————————————————————————————
Prima data cand am fost pe o partie adevarata, a fost in liceu. Iarasi, ninsese zdravan si am mers cu colegii. Si la noi in oras erau niste partii lungi si excelente de sanius, pe dealuri. Cat m-am mai dat cu sania atunci… parca nu eram eu.
)
————————————————————————————————————————————————————————————————-
Insa din ultimii doi ani de liceu, acolo a nins foarte putin si se fleoscaia imediat. Tare mi-e ca o data si o data o sa trebuiasca sa o iau si pe sora mea la Brasov ca sa vada zapada adevarata.
——————————————————————————————————————————————————————————————————-
Iarna trecuta am prins prima ninsoare zdravana din tara la Bran. Am fost pentru un week-end, nu ne-am prea jucat prin zapada, am fost in ultima zi la Castelul Bran… dar tot am calcat in zapada.
Joaca a fost de Revelion, cand pe 30 decembrie am fost la sanie (noi oameni mari, trecuti de 20 de ani in buletin unii cu mult), printre copii.
Apoi am urcat pe Postavarul si ne-am adancit in zapada aia super multa si inalta… o splendoare. Noroc ca aveam colanti grosi pe dedesubt, ca blugii erau bocna.
—————————————————————————————————————————————————————————————————–
Anul asta am avut deja intalnirea cu zapada, dar am descris-o aici.


